son
/son/Etimologie
Din franceză son.
Definiții
- fenomen provocat de mișcarea vibratoare a unui mediu și perceput cu auzul; sunet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | son | soni |
| genitiv-dativ | sonului | sonilor |
| articulat | sonul | sonii |
Din franceză son.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | son | soni |
| genitiv-dativ | sonului | sonilor |
| articulat | sonul | sonii |
După franceză sonné.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | sona | sonau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică