solniță
/'sol.ni.ʦə/Etimologie
Din bulgară солницa (solnica), sârbocroată solnica.
Definiții
- vas mic în care se servește sarea (și piperul) la masă; conținutul acestui vas.
- (pop.) vas (de lemn) în care se păstrează sarea la bucătărie.
- (pop.) cavitate situată deasupra ochilor la cai.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | solniță | solnițe |
| genitiv-dativ | solniței | solnițelor |
| vocativ | solniță | solnițelor |
| articulat | solnița | solnițele |