soliton
/so.li'ton/Etimologie
Din franceză, engleză soliton.
Definiții
- (cib., med.) undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | soliton | — |
| genitiv-dativ | solitonului | — |
| vocativ | solitonule | — |
| articulat | solitonul | — |