solitarism
/so.li.ta'rism/Etimologie
Din solitar + sufixul -ism.
Definiții
- (livr.) tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | solitarism | — |
| genitiv-dativ | solitarismului | — |
| vocativ | solitarismule | — |
| articulat | solitarismul | — |