soliloc
/so.li'lok/Etimologie
Din latină sōliloquium < din sōlus („singur”) + -loquium.
Definiții
- vorbire de unul singur.
- monolog fără auditoriu.
- scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbește un singur personaj, ce nu se adresează publicului, care pune în scenă un monolog.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | soliloc | solilocuri |
| genitiv-dativ | solilocului | solilocurilor |
| articulat | solilocul | solilocurile |