← înapoi la căutare

șoca

/ʃo'ka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză choquer.

Definiții

  1. a surprinde în mod neplăcut prin ˙vorbe sau prin fapte.

Declinare

CazSingularPlural
verbșocașocau

socată

/so'ka.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din soc + sufixul -ată.

Definiții

  1. băutură răcoritoare preparată din flori de soc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsocatăsocate
genitiv-dativsocateisocatelor
vocativsocatăsocatelor
articulatsocatasocatele

șocată

/ʃo'ka.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din șocat.

Definiții

  1. persoană care a suferit un șoc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativșocatășocate
genitiv-dativșocateișocatelor
vocativșocatoșocatelor
articulatșocatașocatele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică