smârcâit
/smɨr.kɨˈit/Etimologie
Din a smârcâi.
Definiții
- (reg.) smiorcăit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | smârcâit | smârcâite |
| genitiv-dativ | smârcâitului | smârcâitelor |
| vocativ | smârcâitule | smârcâitelor |
| articulat | smârcâitul | smârcâitele |
Din a smârcâi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | smârcâit | smârcâite |
| genitiv-dativ | smârcâitului | smârcâitelor |
| vocativ | smârcâitule | smârcâitelor |
| articulat | smârcâitul | smârcâitele |
Din a smârcâi.
Din slavă (veche) smrŭkati.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | smârcâea | smârcâeau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică