smârcâi
/smɨr.kɨˈi/Etimologie
Din slavă (veche) smrŭkati.
Definiții
- (v.intranz.) (reg.) a smiorcăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | smârcâea | smârcâeau |
Din slavă (veche) smrŭkati.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | smârcâea | smârcâeau |
Din a smârcâi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | smârcâit | smârcâite |
| genitiv-dativ | smârcâitului | smârcâitelor |
| vocativ | smârcâitule | smârcâitelor |
| articulat | smârcâitul | smârcâitele |
Din a smârcâi.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică