smucitură
/smu.ʧi'tu.rə/Etimologie
Din a smuci + sufixul -tură.
Definiții
- faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | smucitură | smucituri |
| genitiv-dativ | smuciturii | smuciturilor |
| vocativ | smucitură | smuciturilor |
| articulat | smucitura | smuciturile |