← înapoi la căutare

smiorcăi

/smjor.kəˈi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din smiorc. Confer a smârcâi.

Definiții

  1. (v.intranz.) (pop. și fam.) a trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic.
  2. (v.intranz. și refl.) a plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci.

Declinare

CazSingularPlural
verbsmiorcăeasmiorcăeau

smiorcăit

/smjor.kəˈit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a smiorcăi.

Definiții

  1. faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsmiorcăitsmiorcăituri
genitiv-dativsmiorcăituluismiorcăiturilor
vocativsmiorcăitulesmiorcăiturilor
articulatsmiorcăitulsmiorcăiturile

smiorcăit

/smjor.kəˈit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a smiorcăi.

Definiții

  1. plângăreț, scâncit.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică