smiorcăi
/smjor.kəˈi/Etimologie
Din smiorc. Confer a smârcâi.
Definiții
- (v.intranz.) (pop. și fam.) a trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic.
- (v.intranz. și refl.) a plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | smiorcăea | smiorcăeau |