substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din slavă (veche) slava.
Definiții
- (mai ales la sg.) glorie, faimă, renume.
- laudă, preamărire, proslăvire.
- înaltul cerului, văzduh.
- (bis.) măreție, grandoare a divinității.
- (înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) grație..., datorită..., mulțumită...
- persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavonă.
- limba vorbită de slavi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | slavă | slăvi |
| genitiv-dativ | slăvii | slăvilor |
| vocativ | slavă | slăvilor |
| articulat | slava | slăvile |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză slave.
Definiții
- persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavon; (la m. pl.) popor care locuiește în aceste state.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | slav | slavi |
| genitiv-dativ | slavului | slavilor |
| vocativ | slavule | slavilor |
| articulat | slavul | slavii |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din slavă (veche) slaviti.
Definiții
- (v.tranz.) a glorifica pentru merite deosebite; a preamări, a lăuda.
- (v.tranz.) a iubi peste măsură, a venera, a adora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | slăvea | slăveau |