slăbătură
/slə.bə'tu.rə/Etimologie
Din slab + sufixul -ătură.
Definiții
- om (sau animal) foarte slab, lipsit de putere, de vlagă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | slăbătură | slăbături |
| genitiv-dativ | slăbăturii | slăbăturilor |
| vocativ | slăbătură | slăbăturilor |
| articulat | slăbătura | slăbăturile |