slujnicar
/sluʒ.ni'kar/Etimologie
Din slujnică + sufixul -ar.
Definiții
- (înv.) bărbat care se lasă întreținut de slujnice, amant al slujnicelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | slujnicar | slujnicari |
| genitiv-dativ | slujnicarului | slujnicarilor |
| vocativ | slujnicarule | slujnicarilor |
| articulat | slujnicarul | slujnicarii |