slujitor
/slu.ʒiˈtor/Etimologie
Din a sluji + sufixul -tor.
Definiții
- (astăzi rar) persoană care slujește (pe cineva); servitor, slugă.
- (înv.) oștean în slujba domnului țării sau a unui boier.
- reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraș, jandarm.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | slujitor | slujitori |
| genitiv-dativ | slujitorului | slujitorilor |
| vocativ | slujitorule | slujitorilor |
| articulat | slujitorul | slujitorii |