sluțitură
/slu.ʦi'tu.rə/Etimologie
Din a sluți + sufixul -tură.
Definiții
- ființă schiloadă, diformă sau, (p.ext.), foarte urâtă; pocitanie, sluțenie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sluțitură | sluțituri |
| genitiv-dativ | sluțiturii | sluțiturilor |
| vocativ | sluțitură | sluțiturilor |
| articulat | sluțitura | sluțiturile |