sistem
/sis'tem/Etimologie
Din franceză système, < latină systema.
Definiții
- ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între ele și formând un tot organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit.
- totalitatea relațiilor pe baza cărora este alcătuit un sistem.
- totalitatea depozitelor formate în decursul unei perioade geologice.
- metodă de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operații, fel de a lucra; normă, obicei.
- model, tip, tipar; marcă (de fabrică).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sistem | sisteme |
| genitiv-dativ | sistemului | sistemelor |
| vocativ | sistemule | sistemelor |
| articulat | sistemul | sistemele |