sipică
/si'pi.kə/Etimologie
Din bulgară сипка (sipka, „variolă”) (Conev 49), confer numele științific al plantei. Legătura cu slavă sipikŭ („trandafir”) (Cihac, II, 345) nu este probabilă.
Definiții
- (bot.) (Cephalaria transsylvanica) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, păroase, adânc crestate, și flori mărunte, de culoare albă-albăstruie, grupate în inflorescențe globuloase.
- (bot.) (Scabiosa ochroleuca) plantă erbacee cu tulpina acoperită cu peri moi în partea inferioară, cu frunze penate și cu flori de culoare galben-roșcată, ce crește prin fânețe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sipică | sipici |
| genitiv-dativ | sipicii | sipicilor |
| vocativ | sipică, sipico | sipicilor |
| articulat | sipica | sipicile |
Sinonime: 1: (bot.) (reg.) bărburel, 2: (bot.) (reg.) rueni (pl.), năsturaș-de-bube