singuratic
/sin.gu'ra.tik/Etimologie
Din singur + sufixul -atic.
Definiții
- (despre oameni) care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur; (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic, de om singuratic.
- (despre acțiuni omenești) care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic.
- rarunic, singur; izolat, singular.
- (despre lucruri, așezări omenești etc.) care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; (p.ext.) liniștit.
- (gram.; înv.; și substantivat, n.) singular.
Exemple
- O căsuță singuratică.