sinecură
/si.ne'ku.rə/Etimologie
Din franceză sinécure.
Definiții
- slujbă, funcție bine retribuită, care cere muncă minimă sau nu cere nici o muncă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sinecură | sinecuri |
| genitiv-dativ | sinecurii | sinecurilor |
| vocativ | sinecură | sinecurilor |
| articulat | sinecura | sinecurile |