sinectică
/si'nek.ti.kə/Etimologie
Din franceză synectique.
Definiții
- metodă de antrenare a unor indivizi sau grupuri de indivizi în vederea rezolvării creatoare a uneia sau mai multor probleme prin stimularea intuiției, a fanteziei etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sinectică | — |
| genitiv-dativ | sinecticii | — |
| vocativ | sinectică | — |
| articulat | sinectica | — |