sincronizator
/sin.kro.ni.za'tor/Etimologie
Din a sincroniza + sufixul -tor (după franceză synchroniseur).
Definiții
- aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică pe care este imprimată imaginea cu banda sonoră corespunzătoare.
- ansamblu de dispozitive folosit pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sincronizator | sincronizatoare |
| genitiv-dativ | sincronizatorului | sincronizatoarelor |
| vocativ | sincronizatorule | sincronizatoarelor |
| articulat | sincronizatorul | sincronizatoarele |