simultan
/si.mul'tan/Etimologie
Din germană simultan, franceză simultané < latină simultaneus.
Definiții
- (despre acțiuni, fenomene și evenimente) care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent.
Din germană simultan, franceză simultané < latină simultaneus.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | simultan | simultane |
| genitiv-dativ | simultanului | simultanelor |
| vocativ | simultanule | simultanelor |
| articulat | simultanul | simultanele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică