simandră
/si'man.drə/Etimologie
Din franceză simandre.
Definiții
- (înv.) un fel de toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici, a unei mănăstiri, în clopotniță etc., în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea slujbei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | simandră | simandre |
| genitiv-dativ | simandrei | simandrelor |
| vocativ | simandră | simandrelor |
| articulat | simandra | simandrele |