simți
/simˈʦi/Etimologie
Din latină sentire.
Definiții
- (v.tranz.) a avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei excitații; a prezenta sensibilitate.
- (v.refl.) a-și da seama de propria stare fizică.
- (v.tranz.) a băga de seamă, a prinde de veste, a observa prezența unei ființe sau o acțiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o excitație a simțurilor decât cu ajutorul judecății.
- (despre animale) a adulmeca.
- (v.tranz.) a-și da seama, a fi conștient, a înțelege, a bănui o acțiune, o situație etc., bazându-se atât pe informații și elemente logice, cât și pe intuiție, instinct sau legături afective cu altă persoană.
- (v.refl.) a fi conștient de o însușire, de o dispoziție sau de o stare proprie.
- (v.refl.) a avea, a da dovadă de bun-simț; a fi un om simțit.
- (v.tranz.) a fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoție etc.; a fi mișcat, impresionat, tulburat de ceva.
- a avea impresia că ..., a încerca sentimentul că...
- (v.refl.) (înv.) a se resimți de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situație etc.
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru simți.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru simți.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru simți.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru simți.
Exemple
- A simți un miros plăcut.
- A simți amețeli.
- L-au simțit câinii.
- A simți un sentiment de jenă.
- A simți ceea ce avea să se întâmple.
- Unele efecte se simt până la el.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | simțea | simțeau |
Sinonime: 1: percepe, 2, 3: avea, 4: adulmeca, 5: anticipa, intui, presimți, (fig.) mirosi, 10: se repercuta, se resimți, 4: (rar) simte-