silnicie
/sil.ni'ʧi.e/Etimologie
Din silnic + sufixul -ie.
Definiții
- constrângere, oprimare, violență; abuz, samavolnicie; silă.
- (înv.) putere, forță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | silnicie | silnicii |
| genitiv-dativ | silniciei | silniciilor |
| vocativ | silnicie | silniciilor |
| articulat | silnicia | silniciile |