silf
/silf/Etimologie
Din franceză sylphe < latină sylphus.
Definiții
- (în mitologia popoarelor germanice) duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | silf | silfi |
| genitiv-dativ | silfului | silfilor |
| vocativ | silfule | silfilor |
| articulat | silful | silfii |