silen
/si'len/Etimologie
Din latină Silenus, franceză Silène.
Definiții
- nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; (p.ext.) persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | silen | sileni |
| genitiv-dativ | silenului | silenilor |
| vocativ | silenule | silenilor |
| articulat | silenul | silenii |