sihastru
/si'has.tru/Etimologie
Din neogreacă ισιχαστισ (isihastís).
Definiții
- om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic.
- (fig.) persoană care trăiește izolată, retrasă de societate.
- animal sălbatic bătrân care trăiește singur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sihastru | sihaștri |
| genitiv-dativ | sihastrului | sihaștrilor |
| vocativ | sihastrule | sihaștrilor |
| articulat | sihastrul | sihaștrii |