substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din neogreacă ισιχαστισ (isihastís).
Definiții
- om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic.
- (fig.) persoană care trăiește izolată, retrasă de societate.
- animal sălbatic bătrân care trăiește singur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | sihastru | sihaștri |
| genitiv-dativ | sihastrului | sihaștrilor |
| vocativ | sihastrule | sihaștrilor |
| articulat | sihastrul | sihaștrii |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.intranz.) a duce viață de sihastru; (fig.) a trăi izolat, retras, ca un sihastru.
- (v.refl. intranz.) a se face, a deveni sihastru; (fig.) a se izola de societate.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sihăstri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | sihăstrea | sihăstreau |