sici
/si'ʧi/Etimologie
Din turcă sik.
Definiții
- partea ovală și fără adâncituri a arșicului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sici | sici |
| genitiv-dativ | siciului | sicilor |
| vocativ | siciule | sicilor |
| articulat | siciul | sicii |
sică
/'si.kə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (bot.) (Statice gmelinii, alternativ, Limonium gmelinii) plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari de culoare verde-închis dispuse în rozete și cu flori mici albăstrui sau roșietice în formă de spiculețe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sică | sici |
| genitiv-dativ | sicii | sicilor |
| vocativ | sică | sicilor |
| articulat | sica | sicile |
Sinonime: (bot.) (reg.) marchedon, garofiță-de-mare, limba-boului, limba-peștelui
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică