Etimologie

Din italiană si.

Definiții

1. unul dintre cele șapte sunete ale gamei muzicale, situat pe treapta șaptea din gama majoră-tip; simbolul muzical care il reprezintă.
2. denumire a uneia dintre gamele muzicale (care începe cu sunetul si)
3. coardă a unui instrument muzical, care emite sunetul si.

Declinare

Etimologie

Din latină sῑc. Confer italiană sì, catalană sí, spaniolă sí și portugheză sim. Folosit și enclitic pentru a întări pronume sau adverbe, confer același, totuși etc.

Definiții

1. (stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. și verb)
2. (cu sens modal) chiar, în adevăr, cu adevărat.
3. întocmai, exact.
4. pe deasupra, în plus, încă.
5. chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea.
6. (pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația);
7. (în propoziții negative) nici.
8. (cu sens temporal) imediat, îndată, pe loc.
9. deja.

Exemple

• Precum a zis, așa a și făcut.
• După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa.
• Vezi să nu pățești și tu ca mine.
• O cameră și mai mare.
• Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc.
• Cum îl zări, îi și spuse.
• Masa se și pune în grădină.

Sinonime: 1, 4: chiar, 2: exact, întocmai, 3: încă, 6: nici, 1: imediat, îndată, 2: deja

Definiții

1. (marcă a coordonării copulative)
2. (leagă două părți de același fel ale unei propoziții);
3. (împreună cu prep. „cu” exprimă relația operației matematice a adunării) plus.
4. (ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă);
5. (ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg);
6. (indică adăugarea unei cantități) plus.
7. (leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență);
8. (așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență);
9. (în repetiții, ca procedeu stilistic);
10. (leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă);
11. (accentuat, în corelație cu sine însuși) atât..., cât...; nu numai..., ci și...
12. (în stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor);
13. (întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior);
14. (întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri);
15. (precedat de adv. „ca” are funcție comparativă);
16. (marchează coordonarea adversativă) ci, iar, dar.
17. (marcă a coordonării concluzive) deci, prin urmare.

Exemple

• Este voinic și tânăr.
• Doi și cu trei fac cinci.
• Șaizeci și opt.
• Trei și paisprezece.
• Unu și jumătate.
• Binele și răul.
• A adus și vin, și mâncare, și cărți.
• Ia cuvântul și vorbește și vorbește.
• Deschide ușa și intră.
• Are în mână și pâinea, și cuțitul.
• Și a plecat fiul de împărat mai departe.
• Și ce vrei să faci acum?
• Se aude cineva bătând în ușă... – Și? – Mă duc să deschid.
• a) la fel ca, întocmai ca.
• Se pricepe la pescuit ca și la multe altele;
• b) aproape, aproximativ.
• Treaba este ca și sfârșită.
• Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic.
• E o glumă și nu o lua în serios.

Sinonime: 1: (înv.) i, 5: plus, 10: atât, cât, 1: ci, dar, iar, 1: deci