sfănțuire
/sfən.ʦu'i.re/Etimologie
Din sfănțui.
Definiții
- acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfănțuire | sfănțuiri |
| genitiv-dativ | sfănțuirii | sfănțuirilor |
| articulat | sfănțuirea | sfănțuirile |
Din sfănțui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfănțuire | sfănțuiri |
| genitiv-dativ | sfănțuirii | sfănțuirilor |
| articulat | sfănțuirea | sfănțuirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică