sfănțuică
/sfənˈʦuj.kə/Etimologie
Din sfanț + sufixul -uică.
Definiții
- (înv.) sfănțoaică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfănțuică | sfănțuici |
| genitiv-dativ | sfănțuicii | sfănțuicilor |
| vocativ | sfănțuică | sfănțuicilor |
| articulat | sfănțuica | sfănțuicile |