sfâșia
/sfɨ.ʃiˈ(j)a/Etimologie
Din latină *exfasciare.
Definiții
- (v.tranz.) a rupe cu mâna în bucăți, în fâșii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase.
- (v.tranz.) (fig.) a chinui, a îndurera pe cineva.
- (v.tranz.) (despre animale) a mușca, a sfârtica, a rupe pe cineva sau ceva cu colții, cu ghearele.
- (v.tranz.) a ataca pe cineva cu îndârjire, cu răutate; a defăima, a bârfi.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sfâșia.