sfințișor
/sfin.ʦi'ʃor/Etimologie
Din sfânt + sufixul -ișor.
Definiții
- (ir.) diminutiv al lui sfânt.
- (reg.; la pl.) mucenici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfințișor | sfințișori |
| genitiv-dativ | sfințișorului | sfințișorilor |
| vocativ | sfințișorule | sfințișorilor |
| articulat | sfințișorul | sfințișorii |