sfintele
/ˈsfin.te.le/Etimologie
Din sfânt.
Definiții
- (în credințele populare) iele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| genitiv-dativ | — | sfintelor |
| vocativ | — | sfintelor |
| articulat | — | sfintele |
Sinonime: iele
sfântă
/'sfɨn.tə/Etimologie
Din sfânt.
Definiții
- (bis.) persoană recunoscută ca un exemplu desăvârșit al vieții creștine și consacrată ca atare, după moarte, de către biserică.
- (fig.) femeie care duce o viață curată și cucernică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfântă | sfinte |
| genitiv-dativ | sfintei | sfintelor |
| vocativ | sfânto | sfintelor |
| articulat | sfânta | sfintele |
Sinonime: 1: (pop.) sântă
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică