sfincter
/'sfink.ter/Etimologie
Din franceză, latină sphincter.
Definiții
- mușchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfincter | sfinctere |
| genitiv-dativ | sfincterului | sfincterelor |
| vocativ | sfincterule | sfincterelor |
| articulat | sfincterul | sfincterele |