sființă
/sfiˈin.ʦə/Etimologie
Din verbul sfii + sufixul -ință.
Definiții
- (înv.) sfială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sființă | sființe |
| genitiv-dativ | sființei | sființelor |
| articulat | sființa | sființele |
Sinonime: rușine, sfiiciune, timiditate