sfeștanie
/sfeʃˈta.ni.e/Etimologie
Din slavă (veche) (o)svenštenije.
Definiții
- slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții etc. sau la diferite cerințe ale credincioșilor, constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfeștanie | sfeștanii |
| genitiv-dativ | sfeștaniei | sfeștaniilor |
| vocativ | sfeștanie | sfeștaniilor |
| articulat | sfeștania | sfeștaniile |