sferă
/'sfe.rə/Etimologie
Din franceză sphère < latină sphaera.
Definiții
- suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață.
- obiect care are aproximativ această formă.
- rarglob terestru.
- (de obicei cu determinarea „cerească”) regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească.
- atmosferă.
- (fig.) domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva.
- mediu (social).
- element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sferă | sfere |
| genitiv-dativ | sferei | sferelor |
| vocativ | sferă | sferelor |
| articulat | sfera | sferele |