sfeclă
/'sfe.klə/Etimologie
Din greacă medie σεῦϰλον (séfklon), probabil prin intermediul slav sveklŭ.
Definiții
- (bot.) (Beta) specie de plante erbacee cu frunze lucioase și cu rădăcina cărnoasă de culoare albă sau roșie, folosită ca aliment, ca plantă furajeră sau în industrie, pentru extragerea zahărului; nap.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfeclă | sfecle |
| genitiv-dativ | sfeclei | sfeclelor |
| vocativ | sfeclă, sfeclo | sfeclelor |
| articulat | sfecla | sfeclele |
Sinonime: (bot.) (prin Maram.) burac, (Mold.) pangea