sfătoșenie
/sfə.toˈʃe.ni.e/Etimologie
Din sfătos + sufixul -enie.
Definiții
- însușirea de a fi sfătos.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfătoșenie | sfătoșenii |
| genitiv-dativ | sfătoșeniei | sfătoșeniilor |
| vocativ | sfătoșenie | sfătoșeniilor |
| articulat | sfătoșenia | sfătoșeniile |