sfărâmător
/sfə.rɨ.mə'tor/Etimologie
Din a sfărâma + sufixul -ător.
Definiții
- mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfărâmător | sfărâmătoare |
| genitiv-dativ | sfărâmătorului | sfărâmătoarelor |
| vocativ | sfărâmătorule | sfărâmătoarelor |
| articulat | sfărâmătorul | sfărâmătoarele |