sfănțuitor
/sfən.ʦu.i'tor/Etimologie
Din a sfănțui + sufixul -tor.
Definiții
- (fam.) persoană care sfănțuiește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfănțuitor | sfănțuitori |
| genitiv-dativ | sfănțuitorului | sfănțuitorilor |
| vocativ | sfănțuitorule | sfănțuitorilor |
| articulat | sfănțuitorul | sfănțuitorii |