sfârși

Etimologie

Din slavă sŭvŭršiti.

Definiții

1. (v.tranz.) a duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta.
2. a termina de vorbit, a nu mai avea nimic de spus; a încheia cele spuse.
3. (reg.) a înfăptui, a realiza.
4. a consemna până la sfârșit; a epuiza.
5. (v.refl. și intranz.) a ajunge la capăt, a lua sfârșit, a se termina.
6. (despre obiecte) a se termina cu...
7. (v.intranz.) (despre oameni) a ajunge într-un anume fel, într-o anumită situație; (urmat de un infinitiv precedat de prep. "prin") a ajunge să...
8. (v.refl.) a-și pierde viața, a se prăpădi, a muri.
9. (v.tranz.) a omorî.
10. (v.refl.) a avea o senzație de sfârșeală, de leșin; a fi istovit, sleit de puteri.
11. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sfârși.

Exemple

• A sfârși o lucrare începută.
• Să sfârșesc discuția.
• Toate trec și se sfârșesc.
• S-a sfârșit și vacanța!
• Ei sfârșeau prin a se convinge.
• Fericirea lui s-a sfârșit.

Declinare

Sinonime: 1: termina, finaliza, isprăvi, încheia, (livr.) fini, 2: isprăvi, încheia, închide, termina, 3: desăvârși, 4: conchide, solda, 5: se încheia, se termina, (înv. și pop.) se petrece, (înv. și reg.) se obârși, trece, 8: muri, (fig.) înceta, pieri, expira, 10: extenua, lihni

Antonime: (se) începe, (se) naște

Etimologie

Din sfârșit.

Definiții

1. forma de masculin plural pentru sfârșit.

Etimologie

Din sfârși.

Definiții

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru sfârși.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru sfârși.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru sfârși.