verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din sfâr + sufixul -âi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre obiecte în mișcare) a produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării; (p.ext.) a se mișca, a se deplasa cu repeziciune.
- (v.intranz.) (despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) a produce un zgomot șuierător caracteristic; (p.ext.) a se prăji.
- (v.intranz.) (despre insecte) a țârâi.
- (v.intranz.) (despre păsări) a zbura cu bătăi de aripi repezi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | sfârâea | sfârâeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie: sfârâială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | sfârâit | sfârâituri |
| genitiv-dativ | sfârâitului | sfârâiturilor |
| vocativ | sfârâitule | sfârâiturilor |
| articulat | sfârâitul | sfârâiturile |