← înapoi la căutare

sfântuleț

/sfɨn.tu'leʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din sfânt + sufixul -uleț.

Definiții

  1. (pop.) sfințișor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsfântulețsfântuleți
genitiv-dativsfântulețuluisfântuleților
vocativsfântulețulesfântuleților
articulatsfântulețulsfântuleții

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică