servocomandă
/ser.vo.ko'man.də/Etimologie
Din franceză servocommande.
Definiții
- comandă automată sau semiautomată la care forța de inițiere a comenzii este amplificată prin utilizarea energiei produse de o sursă auxiliară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | servocomandă | servocomenzi |
| genitiv-dativ | servocomenzii | servocomenzilor |
| vocativ | servocomandă | servocomenzilor |
| articulat | servocomanda | servocomenzile |