serviciu
/ser'vi.ʧju/Etimologie
Din franceză service < latină servitium.
Definiții
- acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.
- (în construcție cu verbele „a face”, „a aduce”) faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva; îndatorire, obligație.
- ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă.
- îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri.
- funcție.
- subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secții; (p.ext.) colectivul de muncă corespunzător.
- grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială.
- mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic.
- (sport) punere în joc a mingii.
Exemple
- Serviciu de casier.
- Serviciu de cafea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | serviciu | servicii |
| genitiv-dativ | serviciului | serviciilor |
| vocativ | serviciule | serviciilor |
| articulat | serviciul | serviciile |