sertar
/ser'tar/Etimologie
Din neogreacă sirtári.
Definiții
- parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară.
- organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor.
- element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui.
Exemple
- Sertarul mesei.
- Sertar la o conductă.
- Sertar pentru reglarea circulației unui fluid.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sertar | sertare |
| genitiv-dativ | sertarului | sertarelor |
| vocativ | sertarule | sertarelor |
| articulat | sertarul | sertarele |
Sinonime: 1: (franțuzism rar) tiroar, (înv. și reg.) sicriu, (Ban. și Transilv.) ladă, (Transilv.) pui, puiuc, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov., Mold. și Transilv.) șufladă, cutie, 2: (tehn.) registru, șuber, ventil, 3: (tehn.) vană